Straja - 17-19 noiembrie 2007

17 noiembrie 2007. In lumina calda a diminetii, cu cauciucuri de iarna abia montate pe micuta ATA bleumarin, am pornit catre satucul - statiune din tinutul minelor de carbuni. Pana am ajuns in Vulcan, nici urma de zapada. Abia prin Lupeni se mai zareau urme timide din zapada ce cazuse cu cateva zile inainte. La radioul local, un reprezentant Salvamont povestea ceva de 50 cm de zapada la Straja si 2 teleschiuri functionale, si de sezonul de ski care incepea sa isi arate primii turisti acolo, sus.

Am lasat masina jos si am urcat spre telescaun. Nu ne-a surprins foarte tare sa vedem ca la telescaun ne adunaseram cu totul 6 persoane. Eram singurii care carau o placa de snowboard - a mea. Restul urcau lazi, rucsaci si pe ei insisi. Urcarea cu telescaunul pana sus costa, ca si anul trecut, 6 Ron de persoana. Desi Straja e acum online la www.straja.ro, telescaunele tot subrede sunt. Le mai salveaza bunavointa si bunul simt al oamenilor de acolo care te ajuta sa te imbaraci/debarci si iti capitoneaza lemnul saracacios al scaunului cu cate o jumate de pled. Pana sus ai timp destul sa treci de la toamna tarzie la iarna...zapada umple putin cate putin petele de pamant pana la tabloul de iarna perfecta de sus.

In scartatit de zapada sub ghete, cu narile adulmecand mirosul crud de iarna, ne-am deplasat spre cabana. Nici nu am avut rabdare sa ne odihnim de pe drum: am pornit-o incet pe drumul care trece pe langa schit, crucea eroilor ...copiii bastinasi chinuiau saniile pe drumul unde zapada pufoasa deja se aplatizase. Cabanele toate pustii...iar la mini market pe rafturi sufla viforul praful cand deschideai usa sa ceri o apa plata.

Am baut un vin fiert la Edelweiss sus si am constatat ca teleschiurile 1 si 2 erau inghetate parca in nemurire, dupa care ne-am continuat drumetia pana la apus.

A doua zi, ninsoarea cu fulgi imensi ca niste aripi de lebada inghitise potecile, urmele de pe partie si acoperisurile. Pe la 10 a inceput sa functioneze si teleschiul, la care am facut coada cuminti pana s-au strans cele 10 persoane regulamentare care sa faca rentabila pornirea instalatiei de teleschi. O urcare e tot 2 RON si discurile alea, daca urci pe snowboard, tot aceleasi vanatai memorabile ti le lasa, dar coborarea pe o partie neatinsa merita tot efortul. Ratracul a intrat in actiune abia pe la pranz, iar pana seara la 7 deja zapada era tasata si inghetata, iar vantul aproape te dadea jos cu placa cu tot. Time for backgammon championship si clatite cu dulceata de zmeura!

Duminica ninsoarea s-a transformat intr-o lapovita urata, care m-a convins ca exista si un Dumnezeu al snowboarderilor. In ce sens: oricum trebuia sa plec si mi s-ar fi rupt inima sa vad bunatate de partie cu zapada fresh si soare pe cer in timp ce paraseam satucul de poveste.

Straja in extrasezon e cu totul alta decat am cunoscut-o eu asta iarna de Revelion: linistita, cu farmec si parfum de foc in soba si copilarie, cu derdelus netulburat de jeep-uri si manele, cu aer curat si o LINISTE de neuitat.