o sambata insorita in Predeal

Ca tot romanul care stoarce tubul de pasta de dinti la maximum si recicleaza pungile de la supermarket la gunoi, m-am dus si eu in Predeal sambata dimineata ca sa cheltui punctele de pe cartela de saptamana trecuta, ramase neatinse din cauza ghetii. Desi am plecat din Bucuresti pe la 9 (cu peripetii de pierdut trenul si mers in vizite matinale pe la prieteni), am ajuns destul de rapid la Predeal si pe partie. Am avut surpriza ca zapada sa fie tasata, gheatza foarte putina - in zona unde se termina teleschiul de pe Clabucet mai ales, si un soare extraordinar care filtra tonuri de alb peste copaci si cer. Zapada proaspata mai era numai pe margini si in padure (vineri, din cate am aflat de la cineva care a fost acolo si vineri, a fost pustiu si zapada proaspata) dar mergea bine de tot. Cum despre Predeal nu prea ai ce scrie cand deja te duci a o mie si una oara, mai bine niste poze pudrate bine ca sa ne tina pofta de iarna in functiune :)

Telecabinele din Buşteni şi Sinaia nu funcţionează din cauza gerului

(Mediafax http://www.mediafax.ro/social/telecabinele-din-busteni-si-sinaia-nu-functioneaza-din-cauza-gerului.html?1688;2392831)

PLOIEŞTI / 17:02, 16.02.2008

Telecabina din Buşteni nu a funcţionat sâmbătă, pentru a doua zi consecutiv, din cauza temperaturilor scăzute, iar telecabina din Sinaia a urcat doar până la cota 1400, cea de la cota 1400 până la 2000 fiind oprită, din cauza temperaturilor de -18 grade Celsius.
Potrivit şefului de instalaţie Gabriel Panac, telecabina din Buşteni, care face legătura între această staţiune, de la altitudinea de 900 de metri, până la Babele, la altitudinea de 2200 de metri, nu a pornit sâmbătă, din cauza temperaturilor extrem de scăzute, de minus 18 grade Celsius.

Aceasta este a doua zi consecutiv când telecabina de la Buşteni nu porneşte, după ce vineri, nu a funcţionat din cauza vântului care a suflat cu putere, atingând viteze de 20 - 25 de metri pe secundă.

Gabriel Panac a precizat că dacă şi duminică vântul va sufla în rafale şi cu viteză mare şi se vor înregistra temperaturi la fel de scăzute, cabinele instalaţiei vor rămâne în staţiile de bază.
Şi în staţiunea Sinaia transportul pe cablu a fost afectat tot din cauza temperaturilor foarte scăzute. Telecabina din această staţiune a urcat doar până la altitudinea de 1400 de metri, cea de la cota 1400 până la 2000 fiind oprită, din cauza chiciurii depuse pe cabluri.
Acesta este motivul pentru care concursul de acrobaţii pe schiuri şi snowboard, anunţat de Primăria Sinaia, în calitate de organizator, şi care urma să se desfăşoare în snowpark-ul de la Valea Dorului, la 2.000 de metri altitudine, a fost amânat.

Marian Panait, consilierul primarului din Sinaia, a declarat că, în situaţia în care vremea va permite funcţionarea telecabinei, concursul se va desfăşura duminică, în caz contrar organizatorii urmând a stabili o altă dată de desfăşurare a acestuia.

Demonstraţia de acrobaţii pe schiuri şi snowboard era programată în cadrul unui eveniment denumit "Dragoste la înălţime", organizat cu ocazia Zilei îndrăgostiţilor. La concurs urmau să participe cupluri de îndrăgostiţi care să facă împreună sărituri cu schiurile sau placa, premiul pentru câştigători fiind o cartelă pentru transportul pe cablu din Sinaia şi Predeal. Ştirea a fost publicată pe terminalul MEDIAFAX în data 16.02.2008 la ora 16:10

9 februarie - gloante si cenusa la Predeal

Sambata dimineata, excursie de o zi la munte. Plecasem din Bucuresti pe la 6.30 si deja la 7 si ceva cand ieseam din Bucuresti era aglomerat. Drumul bun, ba soare ba nori, cand am ajuns in Sinaia se vedea un soare apetisant la 2000 sus, dar noi pornisem spre Predeal (costuri mai reduse, ajungeam mai rapid, in fine) asa ca am oftat si am trecut mai departe. Pe la Busteni era o burnita marunta care ne-a cam dat fiori (ne-am gandit ca daca ploua facem drumul degeaba), dar spre Predeal a inceput sa rasara soarele si pe ulita noastra (nu de alta, dar carutele pe un drum pasnic de tara cred ca merg intr-un ritm mai alert decat noi pe DN1).
La Predeal, dupa un sandvis mancat in masina in parcare si un ceai baut la o pizzerie (suna alandala dar la ce preturi exista langa partie, e mai bine sa te incalzesti inainte decat intre 2 ture de dat), am constatat urmatoarele lucruri:
-partia Cocosul inghetata bocna, cu ceva zapada maturata dintr-o parte in alta si multi invatacei si instructori pe mijlocul partiei
-partia Clabucet de asemenea inghetata bocna, cu ceva pietris unde se separa Clabucet sosire si varianta, pietris care cauza de altfel si o adunare populara de analizare a situatiei de fapt si a masurilor de a ajunge pana jos cu placa/skiurile intr-o bucata. ceva imi spune ca daca veneai cu viteza pe acolo si nu vedeai pietrele sau oamenii aveai probleme serioase...eu am reusit sa le evit cu placa la brat. trist dar adevarat.
Dupa ce am experimentat cele 2 partii si starea lor jalnica, cu tot soarele care aparuse pe cer nu mi-a mai prea ars de patinaj artistic. Iar duminica, la munte a nins! Ghinion de nesansa. Poate data viitoare nimeresc mai multa zapada...ca tot mai am puncte pe care sa le folosesc, intrucat n-am avut cumpatarea sa constat intai starea partiilor si apoi sa investesc.
Daca stie cineva ceva de Ranca si partiile de pe acolo, va rog sa va faceti pomana si sa ma briefuiti si pe mine cu ceva ponturi (cazare, preturi la urcari, unde se mananca bine, ce e de evitat, cum se ajunge cel mai rapid acolo etc. Perioada in care vreau sa ajung, teoretic, este 1-3 martie. Adica un cadou de martisor pentru myself! Ceea ce va doresc si voua.

Cabana Capra - 24 de ore in fotografii

Pentru unii, sezonul de iarna e pe sfarsite. Pentru mine, simt ca abia a inceput, desi zapada se cam lasa asteptata si trebuie sa te multumesti cu ceva gheata si o pudra fulguita la suprafata. Pe 26-27 ianuarie, am calatorit la Cabana Capra, unde timp de aproape 24 de ore (asta pentru ca am ajuns la ora 12-1 sambata si am plecat la ora 11.00 a doua zi de dimineata) am facut un sport foarte drag mie dar altul decat cel pentru care venisem. Mai precis, am fotografiat in loc sa fac snowboard, si asta pentru ca in prima zi zapada semana a suprafata de plexiglas, tare, lucioasa si de nepatruns ca o roca, iar a doua zi nametii deja riscau sa ne retina acolo pentru inca ceva timp.

Cand am ajuns, drumul curat, chiar si de la Piscul Negru era perfect curatat. Cei de la Cabana Capra, pentru a-si incuraja oaspetii sa se incumete pana la ei, au grija ca drumul sa fie curatat zilnic - nu de alta, dar la cum ninge acolo cand ninge, intr-o singura noapte se poate depune cat sa nu mai razbesti pana la drum. Dupa cum am putut constata si a doua zi, pe propria noastra piele...

Spre surpriza mea, ce era scris pe site la oamenii astia la cabana chiar e sustinut de realitate. In sensul ca e o cabana-hotel decenta, camerele sunt curate, incalzite si cu apa calda (doar in baie :D), restaurantul curat si mancarea ok. In plus, cabana are avantajul ca e intr-o zona cu multa LINISTE, un bun nepretuit intr-o lume haotica si intrata in fibrilatie ca a noastra.

Odata ajunsi acolo, baietii au inceput lucrul la snow park, iar eu sesiunea foto. De la lumina puternica, patrunzatoare si proaspata din miezul zilei, la cea calda, topita ca o miere peste cer si munti, am survolat cu aparatul foto zona, disecand cu megapixelii cerul, zapada, muntii, oamenii, cabana, ca niste piese de lego pe o tabla de joc.In rest, auzi doar suierul vantului si leaganele din fata cabanei cum se dau huta...iar in departare, de pe meterezele cetatii de gheata, iti zambeste o sperietoare de ciori.

Este o zona perfecta de freeride si am ochit deja niste crevase cu zapada care-ti fac cu ochiul, pe care poti cobori ca pe aripile unei lebede.
In zona, chiar langa cabana, exista si un baby ski cu care, atunci cand zapada iti permite, te urca ceva mai sus, pe un drum la marginea padurii, unde nu vezi nici urma de om...cel mult vezi urme de coltari de la bocancii salvamontistilor.

Spre seara, frigul a devenit si mai patrunzator si senzatia de cerc polar s-a accentuat prin aureolarea unui pisc dintre munti, devenit brusc o sulita de jaratic printre paduri. Incandescenta apusului s-a topit insa iute in ninsoarea care a inceput de cu seara, a continuat toata noaptea viscolita ca intr-un glob de sticla cu peisaj de iarna, pe fundalul unei simfonii a furtunii. E prima data cand intr-o cabana de munte m-am simtit ca pe o corabie ancorata intr-un port in timpul furtunii...in deplina nemiscare, protejata de pereti si caldura interiorului dar ascultand in acelasi timp vantul puternic care pieptana padurea, cladirile, leaganele si in final, ajungea suierand pe pantele muntoase.

A doua zi, aerul era tare si curat ca si zapada superba care acoperise totul...zapada pe care am incercat-o insa foarte putin. Gheata nu se mai vedea nici urma, ningea insa in continuu si, daca am mai fi stat, riscam sa ne prelungim sederea mai mult decat prevazut. Cu ajutorul celor de la cabana am reusit sa scoatem masinile din zapada, sa urcam podul pana la drum si sa ajungem in conditii bune la Piscul Negru si apoi la sosea.

Mai multe poze poti vedea aici.